În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din data de 24 iulie 2015 a fost publicată Legea nr. 210/2015 pentru completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
Legea transpune Directiva 202/28/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind anumite utilizări permise ale operelor orfane, reglementând aspecte legate de determinarea statutului operelor orfane, precum și a consecințelor acestui statut cu privire la utilizatorii și utilizările permise ale operelor orfane.
Astfel, o operă este considerată orfană în cazul în care niciun titular al drepturilor de autor asupra operei sau fonogramei nu este identificat sau, chiar dacă unul sau mai mulţi dintre titulari sunt identificaţi, niciunul nu este localizat, în pofida efectuării şi înregistrării unei căutări diligente a titularilor drepturilor de autor.
Statutul de operă orfană se aplică următoarelor categorii de opere şi fonograme care sunt protejate prin drepturi de autor şi care au fost publicate pentru prima dată într-un stat membru sau, în absenţa publicării, care au fost difuzate pentru prima dată într-un stat membru:
– operelor sub formă de cărţi, jurnale, ziare, reviste sau alte scrieri care se găsesc în colecţiile bibliotecilor, instituţiilor de învăţământ sau muzeelor accesibile publicului, precum şi în colecţiile arhivelor sau ale instituţiilor patrimoniului cinematografic sau sonor;
– operelor cinematografice, audiovizuale şi fonogramelor aflate în colecţiile bibliotecilor, ale instituţiilor de învăţământ sau ale muzeelor accesibile publicului, precum şi în colecţiile arhivelor sau ale instituţiilor patrimoniului cinematografic sau sonor;
– operelor cinematografice şi audiovizuale şi fonogramelor produse de organismele publice de radiodifuziune şi de televiziune până la 31 decembrie 2002 inclusiv şi aflate în arhivele acestora;
– operele şi fonogramele prevăzute mai sus, care nu au fost niciodată publicate sau difuzate, dar care au fost puse la dispoziţia publicului de către instituţiile prevăzute de lege, cu consimţământul titularilor drepturilor de autor, numai dacă este rezonabil să se presupună că titularii drepturilor de autor nu s-ar opune utilizării acestora;
– operelor şi altor obiecte protejate care sunt integrate sau încorporate în opere ori fonograme sau care constituie parte integrantă a operelor sau fonogramelor respective.
În situaţia în care titularul dreptului de autor este identificat ori localizat ulterior, opera sau fonograma respectivă îşi încetează statutul de operă orfană.
Utilizarea operelor sau fonogramelor orfane se poate face de către biblioteci, instituţii de învăţământ şi muzee accesibile publicului, precum şi de către arhive, de către instituţii ale patrimoniului cinematografic sau fonografic şi de către organismele publice de radiodifuziune şi de televiziune, pentru a realiza obiective legate de misiunile lor de interes public.
Titularii drepturilor de autor care pun capăt statutului de operă orfană al operelor sau fonogramelor lor beneficiază de o compensaţie echitabilă pentru utilizarea de către instituţiile menționate mai sus a acestor opere sau fonograme, în condiţiile legii.
În scopul stabilirii statutului de operă orfană, instituţiile care le vor difuza trebuie să se asigure că pentru fiecare operă individuală sau fonogramă se efectuează o căutare diligentă şi de bună-credinţă, prin consultarea surselor corespunzătoare pentru fiecare categorie de opere sau fonograme în cauză.
